Când viața își perde credința!

Genesa 13: 10-13

Ilustraţie: Cu ani în urmă, o femeie a dorit să aibă un vizitiu. A dat un anunţ, iar în urma lui, sa-u prezentat 3 candidaţi. Fiecăruia i s-a pus aceeaşi întrebare:

– Cunoşti panta aceea abruptă de la marginea oraşului, cu porţiunea aceea îngustă unde drumul merge de-a lungul prăpastiei? Cât de aproape de marginea prăpastiei poţi să mergi fără să te pierzi cu firea şi fără să scapi controlul trăsurii?

Primul candidat a răspuns: – Doamnă, dacă roţile trăsurii sunt la cca 20 cm de margine, mă simt în siguranţă! Al doilea a răspuns: – Doamnă, cred că şi dacă roţile ar fi chiar pe marginea prăpastiei, aş putea să ţin caii şi să redresez trăsura fără nici o problemă! Al treilea a răspuns: – Doamnă, voi ţine trăsura cât mai la distanţă de marginea prăpastiei! Cel de-al treilea a primit slujba de vizitiu!

Cât de departe este prea departe? Poţi merge până acolo până unde nu explodează. Până acolo unde poţi duce un chibrit aprins lângă butoiul cu pulbere iar acesta să nu explodeze. FALS!

             Cât de departe poţi merge în aşa fel încât…

• mărturia să nu-ţi ajungă fără valoare – atât pentru cei din casa ta, cât şi pentru comunitatea în care trăieşti? voinţa să nu-ţi slăbească până într-acolo încât să… ? credinţa să nu-ţi ruginească?

Viaţa lui Lot este un exemplu de credinţă slăbită.

Istoric: Încă de tânăr Lot şi-a pierdut tatăl. Chair dacă acesteveniment a fost unul dur, Lot nu a rămas fără modele sănătoase în viaţă., bunicul lui, Terah şi unchiul lui, Avram care l-a şi crescut.

Lot şi-a început viaţa de credinţă (alături de unchiul său, Avraam) ca un călător… Mai târziu îl vom găsi ca şi un locuitor al uneia dintre cele mai perverse cetăţi din acele timpuri – Sodoma, cetatea al cărei păcat s-a ridicat până la cer şi a atras mânia şi judecata lui Dumnezeu peste ea!

Lot, pe tot parcursul vieţii lui a fost atât de tare prins în gândirea aici şi acum încât părea incapabil să vadă consecinţele pe termen lung ale deciziei sale.

Din momentul în care s-a despărţit de influenţa pozitivă a lui Avraam, viaţa lui Lot a intrat într-o derivă periculoasă. Credinţa lui a început să ruginească. A ajuns atât de amestecat cu cultura în care s-a stabilit de bunăvoie încât nu a vrut să o părăsească când cuţitul îi ajunsese la os.

Viaţa lui Lot este un avertisment puternic lansat de Dumnezeu pentru fiecare din noi: Credinţa celor ce plutesc în derivă prin viaţă, rugineşte.

Mecanismul diminuării (ruginirii) credinţei: Totul începuse cu o privire,… care pe urmă se va dovedi a avea consecinţe… Lot… Genesa 13:10-13 şi-a ridicat ochii… a văzut că toată Câmpia Iordanului era bine udată în întregime… era ca o grădină a Domnului, ca ţara Egiptului… şi-a ales toată Câmpia Iordanului a locuit în cetăţile din Câmpie şi şi-a întins corturile până la Sodoma

Un comentariu asupra Sodomei ne face să ne cutremurăm de alegerea făcută de Lot: „Oamenii din Sodoma erau răi şi afară din cale de păcătoşi împotriva Domnului!” (Gen 13: 13)

Mare inconştienţă, superficialitate în gândire, să-ţi pui corturile aproape de o astfel de comunitate… să-ţi creşti copiii în mijlocul unor astfel de vecini!

Încetul cu încetul, Lot a intrat în Sodoma… dar din păcate, tot aşa, încetul cu încetul, Sodoma intrase în cei din casa lui, în inima şi mintea lor!

• „.Lot şedea la poarta Sodomei.” – era un om de sfat pentru Sodoma, Genesa 19:1-2;

Caracterul lui Lot este dezvăluit de alegerile lui. A luat partea cea mai bună. Pofta firii pământeşti şi-a spus cuvântul. Câmpia bine udată i s-a părut o alegere bună la prima vedere. Nu a reuşit să simtă pericolul Sodomei pentru el şi familia lui.

Câţi dintre noi nu cădem în aceeaşi cursă?

Consecinţele diminuării (ruginirii)  credinţei

1. Mărturia fără valoare a lui Lot – Genesa 19:12-14
2. Bărbaţii aceia au zis lui Lot: „Pe cine mai ai aici? Gineri, fii şi fiice, şi tot ce ai în cetate: scoate-i din locul acesta. 13. Căci avem să nimicim locul acesta, pentru că a ajuns mare plângere înaintea Domnului împotriva locuitorilor lui. De aceea ne-a trimis Domnul, ca să-l nimicim.” 14. Lot a ieşit, şi a vorbit cu ginerii săi, care luaseră pe fetele lui: „Sculaţi-vă”, a zis el, „ieşiţi din locul acesta; căci Domnul are să nimicească cetatea.” Dar ginerii lui credeau că glumeşte.

Oricare ar fi fost defectele lui Lot, lipsa de curaj nu se număra printre acestea. Cu câteva clipe în urmă aproape că îşi pierduse viaţa pe scările de la intrare. Acum trebuie să meargă din nou afară, să traverseze străzile oraşului, să viziteze casele copiilor săi, în diferite părţi ale oraşului. El a alergat de la casă la casă, şi-a trezit copiii, le-a povestit toate cele întâmplate cu musafirii lui şi cu locuitorii cetăţii, şi i-a înştiinţat despre condamnarea iminentă a Sodomei…

„Dar ginerii lui credeau că glumeşte!” – Genesa 19:14. Ce jalnic mesaj într-o astfel de noapte… Mărturia lui Lot s-a pierdut în noapte! Nu ne e greu să mergem cu observaţiile mai departe: S-ar părea că fetele lui, căsătorite cu oameni din Sodoma, dobândiseră şi ele mentalitatea Sodomei. Erau incapabile să perceapă avertismentul din gura tatălui lor!

1. Cuvintele lui nu aveau greutate pentru cei din casa lui!

Încetul cu încetul, Lot a intrat în Sodoma… dar din păcate, tot aşa, încetul cu încetul, Sodoma a intrat în cei din casa lui, în inima şi mintea lor!

Aceasta este mărturia lui Lot pentru cei din casa lui.

Oare cum o fi arătat mărturia lui pentru cei din cetatea în care locuia?

„Fraţilor, vă rog nu faceţi o asemenea răutate!” … „Omul acesta a venit să locuiască aici ca un străin, şi acum vrea să facă pe judecătorul!” (Genesa 19:9)

1. Cuvintele lui nu aveau greutate nici pentru cei din cetate!

Spre deosebire de Avraam – Genesa 23:5-6 „Fiii lui Het au răspuns astfel lui Avraam: „Ascultă-ne, domnule! Tu eşti ca un domnitor al Lui Dumnezeu în mijlocul nostru…! Ce diferenţă de mărturie în mijlocul neamurilor!!! Iosif – Genesa 39:3 Stăpânul lui a văzut că Domnul era cu el, şi că Domnul făcea să-i meargă bine ori de ce se apuca.; 41:39-40 39. Şi Faraon a zis lui Iosif: „Fiindcă Dumnezeu ţi-a făcut cunoscut toate aceste lucruri, nu este nimeni care să fie atât de priceput şi atât de înţelept ca tine.40. Te pun mai mare peste casa mea, şi tot poporul meu va asculta de poruncile tale. Numai scaunul meu de domnie mă va ridica mai presus de tine.”

Amintiţi-vă de mărturia pe care o lasă Iosif în urma lui… „Stăpânul lui (Potifar) a văzut că Domnul era cu el şi că Domnul făcea să-i meargă bine ori de ce se apuca”. (Genesa 39:3)

„Faraon a zis slujitorilor lui: „Am putea noi oare să găsim un om ca acesta care să aibă în el Duhul lui Dumnezeu?” Şi Faraon a zis lui Iosif: „Fiindcă Dumnezeu ţi-a făcut cunoscut toate aceste lucruri, nu este nimeni care să fie atât de priceput şi atât de înţelept ca tine” – Genesa 41:39-40

Daniel & cei 3 prieteni ai lui… Amintiţi-vă ce mărturie lasă în urma lor la toate nivelele (la căpetenia famenilor, la împăraţi…) Daniel 2:47, 48 … 47. Împăratul a vorbit lui Daniel şi a zis: „Cu adevărat, Dumnezeul vostru este Dumnezeul dumnezeilor şi Domnul împăraţilor, şi El descoperă tainele, fiindcă ai putut să descoperi taina aceasta!” 48. Apoi împăratul a înălţat pe Daniel, şi i-a dat daruri multe şi bogate; i-a dat stăpânire peste tot ţinutul Babilonului, şi l-a pus ca cea mai înaltă căpetenie a tuturor înţelepţilor Babilonului.

2. Voinţa slăbită a lui Lot – Genesa 19:15-23

Iată-l din nou în casa lui. Stă în faţa unei alegeri – să părăsească cetatea şi să lase în urmă toată agoniseala de-o viaţă… sau să încerce să mai zăbovească puţin să vadă dacă nu cumva poate să mai salveze ceva!

Şovăiala „Scoală-te, ia-ţi nevasta şi cele două fete care se află aici, ca să nu pieri şi tu în nelegiuirea cetăţii. Şi fiindă Lot zăbovea, bărbaţii aceia l-au apucat de mână, pe el, pe nevastă-sa şi pe cele două fete ale lui, căci Domnul vroia să-l cruţe!” Incredibil ce voinţă scăzută în faţa unei judecăţi ce stătea să înceapă în zorii zilei!

Dacă Domnul ar fi fost să răspundă potrivit cu hotărârea lui, cu voinţa lui de a se salva, pe sine şi casa lui, Lot ar fi pierit odată cu Sodoma & Gomora…

„Domnul vroia să-l cruţe!”… Domnul l-a apucat de mână pe el şi pe cei ai casei!

Lamentările (Vaietele)

Ba mai mult: Nici nu fusese încă bine scos afară din cetate, că Lot a şi început cu vaietele privind greutăţile drumului!

„O! nu, Doamne!… nu pot să fug la munte înainte ca să mă atingă prăpădul şi voi pieri!”

… Ca şi cum iniţiativa salvării lui şi a casei lui îi aparţinuse… ca şi cum nu Domnul voise să-l scape… ca şi cum nu Domnul l-ar fi apucat de mână şi l-a scos din casă şi din cetate!

Adevărul este că, credinţa ruginită te împiedică să-l mai vezi pe Dumnezeu în adevărata Sa lumină, îţi înceţoşează înţelegerea.

3. Eşec pe toate planurile – Genesa 19:24-26, 31-38

Plan familial: Soţia Deşi a scăpat de a fi judecată în Sodoma, totuşi, soţia lui Lot ajunge să fie judecată odată cu Sodoma!

Ce trist! Să fi avut parte de mâna Domnului întinsă pentru a oferi mântuire, să fi avut parte de salvarea de foc şi pucioasă şi totuşi să pieri din pricina unei inimi împărţite… pe calea către izbăvire! Porunca îngerilor fusese clară: „Să nu te uiţi înapoi şi să nu te opreşti în vreun loc din Câmpie!”

Soţia lui Lot stă ca mărturie a ce înseamnă să ai o inimă împărţită, o inimă în care se amestecă lucrurile lui Dumnezeu cu lucrurile Sodomei. Soţia lui Lot a fost transformată într-un monument al unei inimi împărţite! Da! Se pot găsi justificări la gestul ei – fetele lăsate în urmă, averea, curiozitatea tipic feminină… Dar toate aceste justificări pălesc în faţa poruncii lui Dumnezeu: „Să nu te uiţi înapoi şi să nu te opreşti în vreun loc din Câmpie!”

Amintiţi-vă avertismentul dur din partea DIH: „Aduceţi-vă aminte de nevasta lui Lot! Oricine va căuta să-şi scape viaţa, o va pierde; şi oricine o va pierde, o va găsi!” (Luca 17:32-33) „…şi cine iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine!… Cine îşi va păstra viaţa, o va pierde; şi cine îşi va pierde viaţa pentru Mine, o va câştiga!” (Matei 10:37-39)

Aşa că, cei ce păstrăm în inimă Sodoma, nu ne foloseşte la nimic că am avut parte de eliberarea din Sodoma! Judecata lui Dumnezeu ne va cere socoteală de inima noastră împărţită!

1. Plan familial: Fii şi ficele O parte morţi în oraş … Două fete ies din Sodoma dar Sodoma nu iese din ele: „…nu mai este nici un bărbat în ţinutul acesta ca să intre la noi după obiceiul tuturor ţărilor.”
2. Plan material: a pierdut totul, oi, boi, corturi şi slujitori
3. Plan spiritual: urmaşii lui, Moab şi Amon, inamici constanţi ai poporului lui Dumnezeu Şi totuşi… ce facem cu un text ca cel din 2 Petru 2:7-9 7. şi dacă a scăpat pe neprihănitul Lot, care era foarte întristat de viaţa destrăbălată a acestor stricaţi; 8. (căci neprihănitul acesta, care locuia în mijlocul lor, îşi chinuia în toate zilele sufletul lui neprihănit, din pricina celor ce vedea şi auzea din faptele lor nelegiuite;) – 9. înseamnă că Domnul ştie să izbăvească din încercare pe oamenii cucernici, şi să păstreze pe cei nelegiuiţi, ca să fie pedepsiţi în ziua judecăţii:

Scriptura este demnă de crezare şi nu se contrazice! Lot a trăit, în ciuda alegerilor făcute, în neprihănire… şi-a sfârşit alergarea credinţei în ascultare de Dumnezeu – altfel Scriptura nu l-ar numi neprihănit!

Nu e deloc uşor să-ţi continui alergarea atunci când vezi roadele pe care le-ai cules în urma alegerilor făcute:

• fiice & gineri – judecaţi odată cu Sodoma
• soţie – transformată într-un monument al unei inimi împărţite
• fiice salvate din Sodoma, dar cu Sodoma în inimă şi minte!

4. Intervenţia lui Dumnezeu: este copleşitoare mai ales pusă în contrast cu credinţa ruginită a lui Lot. Încă o exemplificare a inimii lui Dumnezeu. 1. „Pe cine mai ai aici? Gineri, fii şi fiice, şi tot ce ai în cetate, scoate-i din locul acesta” (Genesa19:12)

Dumnezeu acordă şansă tuturor celor care au fost afectaţi de alegerile tale.

2. „… căci Domnul voia să-l cruţe;” (Genesa 19:16) Dumnezeu face primul pas. 3. „Scapă-ţi viaţa; să nu te uiţi înapoi, şi să nu te opreşti în vreun loc în câmpie: scapă la munte ca să nu pieri.” (Genesa 19: 17) Tu trebuie să faci următorul pas.
3. „O, nu Doamne! … nu pot să fug la munte… iată cetatea aceasta e destul de aproape…” (Genesa 19: 18-20) Devii conştient că tu nu poţi să te salvezi, că nu ai puterea să te mântui.
4. „Iată că îţi fac şi hatârul acesta… grăbeşte-te de fugi în ea…” (Genesa 19: 21-22) Dumnezeu face restul paşilor. Tu fă cât poţi, El completează. „Căci tot ce facem noi, Tu împlineşti pentru noi” (Isaia 26: 12)

Credinţa celor ce plutesc în derivă prin viaţă, rugineşte!

După această pagină de istorie ne întrebăm: Mai este vreo nădejde? Ultima oară , Vechiul Testament îl prezintă pe Lot beat şi dezonorat de propriile lui fiice!

Noul Testament, după câteva mii de ani, îl va pomeni… neprihănitul Lot (2 Petru 2:7-8)

Apoi, Rut, o fiică a lui Moab a fost un strămoş a Domnul Isus, chiar dacă Moab a fost născut din relaţia incestuoasă dintre Lot şi una din fetele lui.  Povestea lui Lot lasă o geană de nădejde, Dumnezeu iartă şi restaurează ceea ce noi am stricat, întoarce răul în bine. Acordă şanse egale fiecăruia.

5. Lecţii de viaţă

Viaţa este un şir de alegeri. Şi noi putem alege ce ne este cel mai bine nouă, fără să ţinem seama de bunul simţ, nevoile şi sentimentele altora. Când încetăm a mai lua decizii pe direcţia voii lui Dumnezeu, tot ce ne mai rămâne este să luăm decizii pe direcţia voii celui rău.

În ce mediu ai ales să-ţi duci viaţa sau munca? Chiar dacă tu eşti destul de tare să faci faţă ispitei, s-ar putea ca alţi membri ai familiei tale să nu fie. Chiar dacă tu te ţii tare nu poţi garanta aclaşi lucru şi pentru ai tăi. Alegerile tale îi pot pune în pericol pe cei apropiaţi ţie.

Consecinţele alegerilor tale se răsfrâng şi asupra celor de lângă tine.. deci, când iei o decizie ia în calcul toată familia ta.

În timp ce Dumnezeu ne porunceşte să propovăduim Sodomei de lângă noi, trebuie să fim atenţi să nu devenim ca şi oamenii cărora le propovăduim. Unii oameni doar plutesc în derivă în viaţă. Alegerile lor, atunci când reuşesc să aleagă ceva, tind să urmeze calea minimei resistenţe. Care este direcţia vieţii tale? Către Dumnezeu sau dinspre El? Dacă eşti în derivă, alegerea pentru Dumnezeu pare dificilă, dar este singura alegere care le pune pe toate celelalte în lumina potrivită.

Nu te face prea comod în lumea aceasta. S-ar putea să rămâi lipit de ea. Rămâi în corturile tale, precum Avram, pentru că viaţa aceasta este una provizorie. Într-o inimă împărţită întotdeauna va câştiga partea negativă. Ca şi în matematică: minus x plus = minus.

Credinta este miezul vieţii creştine. Viata ta de crestin a început odata cu credinta ta si va continua să se dezvolte pe măsură ce credinţa lărgeste canalul prin care harul coboară spre tine. Credinta este singura cale de a-I fi plăcuţi Lui. Credinţa trebuie să crească. Credinţa se poate pierde. Luca 22:31-32 31. Domnul a zis: „Simone, Simone, Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul. 32. Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credinţa ta; şi după ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întăreşti pe fraţii tăi.”; 1Timotei 1:19 şi să păstrezi credinţa şi un cuget curat, pe care unii l-au pierdut, şi au căzut din credinţă.; 6:10 Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor; şi unii, care au umblat după ea, au rătăcit de la credinţă, şi s-au străpuns singuri cu o mulţime de chinuri.,21 pe care au mărturisit-o unii şi au rătăcit cu privire la credinţă. Harul să fie cu voi! Amin.

O viaţă trăită în derivă duce la ruginirea credinţei. Dacă nu iei măsuri, aceasta rugineşte până dispare.