Pentru că nu poți vorbi despre Dumnezeul cel Viu dacă nu l-ai cunoscut. Și asta este util pentru dezvoltarea personală, cred. Asta nu înseamnă că trebuie să ne centrăm pe Dumnezeu și să ne lăsăm deoparte pe noi înșine. Tocmai, miza este să ne ridicăm pe noi înșine prin Dumnezeu. Și asta e posibil. Astfel ajungem la conceptul (și, ulterior, la realitatea) de Dumnezeu Viu. Această teorie este opusă ideii că creștinismul a murit. Așadar, că această religie nu mai este vie, că ritualurile sunt seci și aride și că toate dogmele sunt de fapt surpate ca un castel de nisip. Și este opusă ideii că religia creștină nu mai are actualitate în secolul XXI.

Pentru că Dumnezeul cel Viu este veșnic și are actualitate mereu (1).

Și (2), pentru că nu putem separa concepția de Dumnezeu Viu de religia creștină.

” Când L-am văzut, am căzut la picioarele Lui ca mort. El Şi-a pus mâna dreaptă peste mine, şi a zis: “Nu te teme! Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă, Cel viu. Am fost mort, şi iată că sunt viu în vecii vecilor. Eu ţin cheile morţii şi ale Locuinţei morţilor. (Apoc.1:17-18)
Implicațiile cunoașterii Dumnezeului cel Viu pentru dezvoltarea personală sunt imense. În primul rând: sensul. Conferă sens și țintă ultimă vieții. Cel ce l-a cunoscut odată pe Dumnezeu, va vrea să-l cunoască în continuare. Așadar, sensul vieții: acela de a-l cunoaște pe Dumnezeu. Această cunoaștere decurge ca supliment, ca idealizare a tuturor proceselor vieții. Pot să mă plimb, și să-l cunosc pe Dumnezeu. Pot să râd, să plâng, să dorm, să alerg, să vorbesc cu cineva, și să-l cunosc pe Dumnezeu. Miza este una reală pentru că Dumnezeu este real. Cel care l-a experimentat pe Dumnezeu nu mai are nevoie de argumente științifice sau de altă natură pentru a fi convins de existența Lui.

1 Mai 2016 Duminică seara de la orele 18:00 descoperim împreună;

Ce înseamnă Cel Viu pentru noi creștinii de astăzi?