Fapt 17:32

Credinţa în învierea morţilor este piatra de încercare chiar şi pentru mulţi din cei ce-şi zic creştini.

Crezi cu adevărat în învierea morţilor, numai atunci când tu însuţi eşti un înviat din moartea păcatului la o viaţă nouă cu Hristos, prin credinţa în jertfa şi învierea Lui.

Când sf. ap. Pavel a ajuns, în vorbirea sa, să amintească de pocăinţă, de ziua judecăţii şi despre învierea morţilor, grecii aceştia înţelepţi au înţeles că le vorbeşte de lucruri pe care le cred numai iudeii, pe care-i dispreţuiau. Ei se considerau bum, şi nu le trebuia iertarea păcatelor prin pocăinţă, iar învăţătura despre judecata viitoare şi despre învierea morţilor le socoteau nişte absurdităţi Pe drept spunea – mai târziu (sec. 4) – un scriitor creştin, sf. ambrozie:”..Virtuţile şi înţelepciunea grecului îi sunt piedică pentru pocăinţa lui”.

Aceşti filozofi (şi nu numai ei, ci mulţi din cei de astăzi) nu aveau urechi să asculte glasul adevărului, să cugete, şi apoi să-l primească.

Adevărat zice La Fontaine: „Omul este de gheaţă în faţa adevărului, şi de foc în faţa minciunii”.

„…Nimic nu înspăimântă mai mult pe oameni decât lucrurile care nu le înţeleg”, spunea un înţelept (Paul Claudel). De aceea mulţi preferă o minciună formulată cu meşteşug, în locul unui adevăr exprimat cu brutalitate. Ei nu vor să fie deranjaţi de pe vechea lor temelie, ci adună argumente de la cât mai mulţi oameni care sunt de părerea lor, ca să-şi liniştească cugetul. O vorbă latină zice: „Argumentele se cântăresc, nu se numără.”

Om adevărat este cel care caută adevărul de dragul adevărului, şi-l primeşte fără întârziere în trăirea sa.”Cine stă alături de adevăr, nu poate să învingă”, spune G. Călinescu.

Învierea Domnului Isus e o scrisoare de credinţă, pârga învierii generale Prin acest eveniment, Dumnezeu L-a împuternicit în faţa lumii întregi ca Miel Ispăşitor, primind puterea jertfei Lui, iar la venirea Sa, împreună cu sfinţii Săi, ca Leu Judecător.

Învierea Domnului Isus este garanţia neprihănirii credincioşilor în faţa lui Dumnezeu (Rom. 4:24-25), a nădejdii învierii lor în ziua răpirii la cer (1 Tes. 4:16-17), şi a învierii tuturor oamenilor în ziua judecăţii.

Atenienii de atunci l-au ascultat pe slujitorul lui Hristos, Pavel, până a rostit cuvintele „Învierea morţilor”. Mai departe nu au mai putut să-l asculte.”Unii îşi băteau joc de el, iar alţii au zis: «Asupra acestor lucruri te vom asculta de altă dată „”

Cuvântul înviere e o pricină de poticnire până şi în unele cercuri pretinse creştine Creştinismul biblic a avut de luptat mult în privinţa învăţăturii despre înviere.

Cine nu crede în învierea Domnului Isus, nu crede nici în Persoana Sa dumnezeiască.

Prin împotrivirea atenienilor faţă de adevărul dumnezeiesc în învierea Domnul Isus şi învierea tuturor oamenilor, şi-au rostit singuri osânda.

Cum a fost odinioară, aşa este şi astăzi, până la un anumit punct, până la un anumit cuvânt, până la o anumită idee, slujitorul lui Hristos este ascultat de un om, sau de o grupare de oameni (religioasă sau nereligioasă). Până la punctul unde nu sunt atinse interesele, învăţătura sau felul vechi de a fi, poţi să le vorbeşti oamenilor, fără ca ei să se tulbure, fără ca tu să ai ceva de suferit din partea lor. Cum treci dincolo de punct, pentru ca să le arăţi pe Hristos Cel „dincolo de poartă”, dincolo de orice poartă pământească (Evrei 3:12-13), ai de suferit ocara Lui.

Filozofia greacă mergea până la un anumit punct, dar dincolo de punctul acesta se afla adevărul – Hristos Când Pavel a trecut dincolo de punctul acesta, a fost oprit. Grecii numai până aici puteau să-l asculte.

Religia iudeilor mergea până la punctul unde neamurile trebuiau să se bucurie de mântuirea venită prin Mesia – Hristos. De aici încolo nu l-au mai putut asculta pe Pavel: „Ei l-au ascultat până la cuvântul acesta Dar atunci şi-au ridicat glasul, şi au zis: «Ia de pe pământ pe un astfel de om! Nu este l ii dine să trăiască!»” (Fapt. Ap. 22:21-22).

Oamenii lumii merg până la punctul unde nu sunt atinse plăcerile şi interesele lor Dincolo de acest hotar nu mai pot asculta pe slujitorul lui Hristos.”Dar, pe când vorbea Pavel despre neprihănire, despre înfrânare şi despre judecata viitoare, Felix, îngrozit, a zis: «De astă dată du-te; când voi mai avea prilej, te voi chema.»” (Fapt. Ap. 24:25).

Da, Hristos este dincolo de toate barierele puse de oameni şi de grupările lor.

Fiecare partidă religioasă, mai veche sau mai nouă, are o învăţătură şi un anumit făgaş în care îşi duce viaţa. Dincolo de învăţătură, de făgaş, de obiceiuri, tradiţie şi fel de a fi, nu mai merge. Cine cutează să spună Cuvântul Noului Legământ aşa cum este el scris de sfinţii apostoli, Cuvânt care nu se potriveşte cu rânduiala fixată de partidă (cult), acela este dat afară din cult şi are de suferit chiar din partea celor care l-au fost apropiaţi şi prieteni.

Fraţii mei, să nu ne temem să mărturisim tot adevărul Noului Legământ, chiar dacă vom fi daţi afară şi vom suferi din pricina acestei mărturisiri. aşa s-au petrecut lucrurile cu Domnul Isus, cu apostolii Săi şi cu toţi oamenii lui Dumnezeu din toate timpurile. Dar cine va suferi până la sfârşit, va fi mântuit.

Pastor, Gabriel Vițonescu