Matei 20:1. „Împărăţia cerurilor se aseamănă…”
Această împărăţie nu este numai undeva departe, ci şi în inima credincioasă; născută din nou prin Duhul Sfânt (Luca 17:20). Deci, când citim pilda, să primim Cuvântul curat şi să privim şi înlăuntrul nostru, ca să vedem dacă cele spuse în pildă se aseamănă cu noi cei care credem cu adevărat. Sufletul însuşi este împărăţia lui Dumnezeu şi Dumnezeu este cerul nostru.
Aici vedem că împărăţia cerurilor se aseamănă cu un gospodar, care a ieşit dis-de-dimineaţă, să-şi tocmească lucrători. Deci, împărăţia lui Dumnezeu înseamnă lucrare: „Tatăl Meu lucrează şi eu de asemenea lucrez” (Ioan 5:17), spune Domnul Isus. Dar nu orice lucrare este împărăţia lui Dumnezeu, căci şi diavolul lucrează – ba încă lucrează cu multă râvnă (vezi 2 Tes. 2:7-9); lucrarea lui Dumnezeu se cunoaşte prin faptul că ea caută să înfăţişeze pe orice om desăvârşit în Hristos Isus (Col. 1:28-29). Adică să restabilească chipul lui Dumnezeu în omul căzut. La aceasta lucrează Dumnezeu, la aceasta lucrează Domnul Isus, la aceasta trebuie să lucreze orice copil al lui Dumnezeu. Toate celelalte lucrări care nu duc la această ţintă, sunt lucrări satanice, potrivnice lui Dumnezeu, care aduc tulburare şi întuneric în sufletul omului. Pentru credinciosul în a cărui inimă este împărăţia lui Dumnezeu, nimic nu este mai important ca această împărăţie – ea este viaţa lui – şi tot ce face, fie lucrări pământeşti, fie lucrări duhovniceşti, are în vedere numai acest lucru.
Gospodarul din pildă a ieşit dis-de-dimineaţă să-si tocmească lucrători, adică înainte de orice. Dimineaţa arată începutul. Împărăţia lui Dumnezeu este înaintea oricărui lucru. Ea este dimineaţa sufletului, este răsăritul luminii şi roua înviorătoare purtătoare de viaţă şi bucurie.
Să nu se aştepte să înţeleagă acest adevăr acei care nu fac din împărăţia lui Dumnezeu ţinta vieţii, începutul şi sfârşitul oricărui lucru.
Dragul meu, spre cine se îndreaptă, spre cine se avântă inima ta dis-de-dimineaţă? Care este starea ta faţă de împărăţia lui Dumnezeu? Este ea bucuria şi fericirea ta? Cunoşti lucrul acesta după activitatea ta zilnică şi după dragostea ta, căci pentru ceea ce iubeşti, pentru aceea te lupţi.
Dumnezeu, care este întruchiparea libertăţii desăvârşite, nu sileşte pe nimeni şi nu calcă libertatea nici unei fiinţe create de El, ci se învoieşte, se tocmeşte, discută şi apoi o trimite în lucrarea Sa.
Legea împărăţiei Sale este dragostea şi în dragoste nimic nu se face silit, ci totul vine de la sine. Cum soarele nu se forţează să lumineze, cum izvorul nu se chinuieşte să-şi trimită apa sa înviorătoare şi cum floarea nu se sileşte să-şi împartă parfumul ei, aşa face şi dragostea. Tot ce vine din ea este nesilit. Altfel n-ar fi fericire. Fericirea se naşte, creşte şi rodeşte numai în libertate absolută şi această libertate este numai în adevăr şi dragoste.
Când Dumnezeu ne cheamă în împărăţia Sa, se învoieşte cu noi, dar după ce am consimţit, după ce am încheiat legământul cu El, atunci trebuie să trăim şi să lucrăm aşa cum este felul de a fi al împărăţiei Sale. Cine s-a hotărât să se aşeze pe altar, arunci trebuie să devină foc, pentru că asta este viaţa altarului. Cine s-a învoit să intre în lucrarea Domnului, trebuie să lucreze numai aşa cum se lucrează aici. Cine s-a aruncat de bunăvoie în râul vieţii, care curge prin mijlocul Cetăţii Marelui împărat, trebuie să se lase dus de unda lui. Nu mai poate altfel.
Dumnezeu se învoieşte cu lucrătorii şi El îşi achită fără întârziere şi fără lipsă plata pentru lucrul făcut. Dumnezeu nu rămâne dator niciodată. Cine lucrează pentru viaţă, primeşte viaţa; cine lucrează pentru dragoste, primeşte dragoste; cine lucrează pentru sfinţenie, primeşte sfinţenie. Boul care treieră în aria Lui se hrăneşte după nevoie, din ceea ce treieră.
Dumnezeu se învoieşte cu noi. El nu vrea să fim robi, ci împreună lucrători cu El (1 Cor. 3:9). Libertatea este respectată cu sfinţenie. Cine a ajuns să fie liber ca Dumnezeu, atunci nu mai poate sta fără lucru. Dumnezeu lucrează necurmat, ca şi soarele, ca şi inima. Unde este viaţă, este lucrare.
Fericit este sufletul cu care s-a învoit Dumnezeu, ca să fie lucrător în via Lui! Acesta este semnul că a primit viaţă din Dumnezeu.
Fii lucrătorul cu El/ Isus pentru familia ta, pentru rudenia ta, pentru prietenii tăi, pentru vecinii sau colegii tăi! Și vei avea o răsplată veșnică!
Pastor, Vitonescu Gabriel