Marele incendiu inițiat de Împăratul Nero în Roma (anul 64 d.Hr.)
Pe 19 iulie, în anul 64 d.Hr., un incendiu devastator a izbucnit la Roma, mistuind orașul timp de 7 zile. Flăcările au pornit din apropierea Circului Mare și s-au extins rapid din cauza vântului, afectând colinele Palatin, Quirinal, Viminal și Esquilin. La final, Roma era un oraș în ruine.

Împăratul Nero, cunoscut pentru cruzimea și instabilitatea sa, este considerat de mulți ca fiind responsabil pentru acest dezastru. Se spune că, în timp ce orașul ardea, Nero „cânta la liră”, inspirat de flăcări și suferință. În delirul său, și-ar fi luminat grădinile imperiale cu torțe vii – creștini persecutați, înveliți în materiale îmbibate în ulei și aprinși de vii.

Nero este acuzat că:

și-a omorât tatăl adoptiv (împăratul Claudiu), mama (Agrippina) și soția (Octavia)

a declanșat incendiul pentru a-și rescrie poezia despre o „Nouă Romă”

a declanșat cea mai dură persecuție împotriva creștinilor

 Pagubele:

Zeci de mii de morți

Monumente, manuscrise, opere de artă – distruse

Biblioteca Romei și casele a mii de cetățeni – mistuite

Rămas în istorie ca unul dintre cele mai mari dezastre ale Antichității, Marele Incendiu din Roma rămâne o lecție tragică despre putere, cruzime și distrugere.