2 Tesaloniceni 2
Pavel abordează în acest capitol subiectul de bază al epistolei sale, şi anume, explicaţia sa cu privire la Ziua Domnului şi Omul fărădelegii. Creştinii erau „clătinaţi” în loc să fie întăriţi (1 Tes. 3:2, 13) deoarece li s-a spus (în mod greşit) că Ziua Domnului a venit deja peste ei.
„Aproape” din versetul 3 ar trebui să fie „deja prezentă„. Pavel arată că anumite evenimente trebuie să aibă loc înaintea acestei zile de mânie şi judecată care va veni peste lumea întreagă.
I. Apostazia trebuie să aibă loc (2:1-3)
Cuvântul „apostazie” înseamnă „a se lepăda„. Aici se referă la o lepădare de Cuvântul lui Dumnezeu. În timp ce erau învăţători falşi în zilele lui Pavel, biserica în mare măsură era unită de adevărurile Cuvântului lui Dumnezeu. Dacă întâlneai un alt creştin ştiai că el credea Cuvântul lui Dumnezeu, dumnezeirea lui Cristos şi mântuirea prin credinţa în Cristos. Astăzi numai este aşa! Noi trăim într-o vreme a „necredinţei creştine„; oamenii spun că sunt creştini, însă neagă dumnezeirea lui Cristos, inspiraţia Bibliei etc.
Această apostazie sau lepădare a adevărului este menţionată în 1 Timotei 4 şi 2 Timotei 3. Noi trăim în zile de apostazie chiar acum; ceea ce indică că venirea Domnului este aproape. Biserica propovăduitoare (creştinătatea) s-a îndepărtat de credinţă.
II. Templul trebuie să fie reconstruit (2:4-5)
Pavel vorbeşte despre ridicarea unui dictator mondial: „omul fărădelegii… fiul pierzării” (v. 3). El nu vorbeşte despre un sistem mondial, ci despre o persoană care va conduce un sistem mondial. Acest „om al fărădelegii” este în contrast cu Isus Cristos, Mântuitorul care izbăveşte de fărădelege. Acesta este fiul pierzării; Cristos este Fiul lui Dumnezeu. El este mincinosul; Cristos este adevărul. Noi îl numim în mod obişnuit „Anticristul” ceea ce înseamnă atât „împotriva lui Cristos„, cât şi „în locul lui Cristos„. Acest conducător mondial va fi împuternicit de către diavolul şi va uni naţiunile Europei într-o mare federaţie (cele zece coarne din vedenia lui Daniel, Dan. 7). Potrivit cu Apocalipsa 17, Anticristul va coopera cu biserica mondială apostată pentru a câştiga puterea, iar apoi va distruge acest sistem religios, când nu va mai avea nevoie de el.
Planul este după cum urmează:
(1) Biserica va fi răpită;
(2) Anticristul va obţine puterea pe o cale paşnică;
(3) el va uni Europa şi va face un legământ de şapte ani cu Israelul pentru a-l proteja (Dan. 9);
(4) după trei ani şi jumătate va rupe legământul şi va invada Israelul;
(5) el va desfiinţa toate religiile şi se va înălţa pe sine, ca lumea să i se închine (Ap. 13);
(6) la sfârşitul celor şapte ani de necaz (Ziua Domnului), Cristos se va întoarce pe pământ şi-l va distruge pe Anticrist şi sistemul său. Atât Vechiul Testament, cât şi Noul Testament prezic întoarcerea iudeilor în Palestina şi reconstruirea Templului iudaic. Când Anticristul se va aşeza în Templu, aceasta va marca „urâciunea pustiirii” din Daniel 11:31 şi Matei 24:15.
III. Cel care împiedică trebuie îndepărtat (2:6-12)
Taina fărădelegii Satanei este deja la lucru în lume şi putem vedea activităţile păcătoase crescând cu repeziciune. Atunci, ce anume împiedică planul Satanei şi apariţia lui Anticrist? Dumnezeu are ceva în lume care „împiedică”, şi noi credem că este Duhul Sfânt care lucrează în şi prin Biserică. Dumnezeu are „vremuri şi soroace” (1 Tes. 5:1) şi nici chiar Satana nu poate scăpa de planul lui Dumnezeu. Cel care împiedică din versetul 7 este Duhul şi El va continua să împiedice activităţile Satanei până când va fi „luat din drum„, când Biserica va fi răpită. Desigur, Duhul va lucra încă pe pământ, deoarece oamenii vor crede şi vor fi mântuiţi după răpire; însă lucrarea Sa de împiedicare prin trupul lui Cristos se va sfârşi. Aceasta îi va da Satanei frâu liber pentru a umple paharul nelegiuirii.
Satana va lucra prin Anticrist cu puteri miraculoase (v. 9-10), întocmai cum vrăjitorii din Egipt au imitat minunile lui Moise. El va imita puterea lui Cristos (Fa. 2:22) şi va face ca lumea să-l accepte şi să i se închine. Oamenii mai degrabă cred o minciună decât adevărul! Desigur, adevăraţii credincioşi care sunt mântuiţi după răpire nu vor fi înşelaţi; cei pierduţi vor fi amăgiţi şi în cele din urmă vor sfârşi în iad. Ei vor crede o minciună, care înseamnă închinare şi slujire la creatură în locul Creatorului (Rom. 1:25).
Ziua Domnului se aplică la neevrei şi la iudei, dar nu la Biserică. Este o zi a mâniei, iar Biserica nu este destinată mâniei (1 Tes. 1.10; 5:9). Scopul Tribulaţiei este pedepsirea neevreilor şi curăţarea naţiunii iudaice, care în acel timp va fi întoarsă în ţara ei, dar în necredinţă. Dar Anticrist nu se va putea ridica până când Cristos nu va fi luat Biserica de pe pământ. Ce contrast între Biserică şi adepţii Anticristului! Am fost mântuiţi crezând Adevărul; ei vor fi condamnaţi deoarece cred o minciună. Am crezut vestea bună a Evangheliei; ei cred promisiunile false ale diavolului. Am fost aleşi pentru glorie; ei sunt destinaţi pentru iad.
Pavel face o aplicaţie minunată aici: rămâneţi tari! Nu vă lăsaţi clătinaţi de convulsiile lumii, de schimbările politice sau de apostaziile religioase. Toate aceste lucruri trebuie să aibă loc, însă Dumnezeu este încă pe tron. Pe măsură ce sfârşitul veacului se apropie va fi tot mai dificil să trăieşti pentru Cristos şi să-L slujeşti. Ce ar trebui să facă un creştin? Ţineţi-vă de Cuvântul lui Dumnezeu! Nu ascultaţi minciunile diavolului – învăţăturile sectelor, promisiunile dulci ale învăţătorilor falşi. Ţineţi-vă de Cuvântul lui Dumnezeu! Avem în Cristos şi în Cuvântul Său o încurajare eternă şi o speranţă bună.
Trebuie să continuăm să lucrăm. „Orice lucru şi cuvânt bun” (v. 17) este un motto bun de urmat în aceste zile întunecate. Continuaţi să împărtăşiţi Cuvântul; continuaţi să lucraţi pentru Cristos. Pe măsură ce-i câştigăm pe alţii pentru Cristos, noi zidim trupul. Când trupul va fi complet, el va fi răpit în glorie. Aceasta înţelege Petru prin „grăbind venirea zilei lui Dumnezeu” (1 Pt. 3:11-12). Atâta vreme cât Biserica este în lume, planul Satanei de nelegiuire este împiedicat; însă odată ce Biserică va fi plecată, Satana va avea mai multă libertate. El va căuta să distrugă Israelul şi să ruineze omenirea.
Aceste zile sunt mari şi provocatoare. Fie ca noi să fim găsiţi credincioşi la venirea Lui!
A doua venire a lui Cristos este mai mult decât o doctrină pentru analizat şi studiat; este un adevăr de însuşit în viaţa noastră şi care să ne transforme în creştini mai buni. Nu este destul să ştim despre venirea Lui sau să o credem; trebuie să o practicăm în viaţa de zi cu zi. Din nefericire, unii creştini din Tesalonic făceau abuz de doctrina întoarcerii lui Cristos. În acest capitol final, Pavel i-a îndemnat să-şi schimbe căile.
Gabi Vitionescu Orastie HD ROMANIA