Trăim vremuri în care inimile multora se tulbură, iar încrederea pare tot mai fragilă. Lumea se clatină sub greutatea nesiguranței, a temerilor și a schimbărilor rapide. Dar în mijlocul acestui zgomot, se aude și astăzi vocea blândă a Domnului care spune: „Nu te teme, căci Eu sunt cu tine.” (Isaia 41:10)

Credința adevărată nu este testată atunci când totul merge bine, ci atunci când cerul pare închis. Tocmai în vremurile grele se dovedește ce fel de credință purtăm în inimă — una de duminică, sau una care rezistă în întuneric.

O credință care ascultă

Dumnezeu nu ne cheamă doar să credem în El, ci să ascultăm de El. Ascultarea este dovada cea mai concretă a credinței vii. „Dacă Mă iubiți, veți păzi poruncile Mele.” (Ioan 14:15) În mijlocul necazului, ascultarea devine forma supremă de închinare. Când nu înțelegem, dar totuși alegem să rămânem credincioși, arătăm că Îl iubim nu pentru ce face, ci pentru cine este El.

O credință care nu fuge

Credința nu este o evadare din probleme, ci o ancoră în mijlocul furtunii. „Domnul este tăria mea și scăparea mea.” (Psalmul 18:2) Chiar și când totul pare pierdut, Dumnezeu rămâne credincios. El nu promite o viață fără lacrimi, dar promite o inimă care nu se va prăbuși.

O chemare pentru Biserică.

Acesta este timpul în care Biserica nu trebuie să tacă. Nu e momentul să ne plângem, ci să ne ridicăm. Dumnezeu caută oameni care nu doar vorbesc despre credință, ci o trăiesc. Oameni care rămân curați într-o lume murdară. Oameni care iubesc atunci când ceilalți urăsc. Oameni care se roagă atunci când ceilalți disperă.

Un îndemn pentru tine

Poate și tu treci printr-un timp greu. Poate nu vezi lumina, poate nu mai simți prezența Lui. Nu uita: Dumnezeu nu tace pentru că a plecat, ci pentru că te pregătește să mergi prin credință, nu prin vedere.„Chiar dacă smochinul nu va înflori… eu tot mă voi bucura în Domnul.” (Habacuc 3:17–18) Să rămânem ancorați în Cuvânt, statornici în rugăciune și plini de nădejde, știind că Dumnezeul credinței noastre este același ieri, azi și în veci.  „Credința în vremuri grele” nu este doar o temă de predică, ci o chemare la ascultare. Dumnezeu nu ne-a chemat să înțelegem totul, ci să-L urmăm chiar și atunci când nu înțelegem nimic.