Duminică, 19 octombrie, biserica noastră a fost din nou martora unei lucrări de mare har și bucurie cerească. În mijlocul comunității sfinților, trei suflete au mărturisit public credința lor în Domnul Isus Hristos, coborând în apa botezului spre mărturie și ascultare de Cuvântul lui Dumnezeu. Tot în această zi, am avut și sărbătoarea mulțumirii – un timp sfânt în care inimile noastre s-au umplut de recunoștință pentru toate binecuvântările revărsate de Tatăl ceresc peste viața fiecăruia dintre noi.

O zi a bucuriei sfinte

Încă de dimineață, atmosfera bisericii a fost plină de emoție, pace și așteptare sfântă. Fiecare frate și soră, fiecare familie venită în Casa Domnului, a simțit că această zi avea să fie una specială – o zi în care cerul se unea cu pământul în laude și mulțumire. Decorul din sanctuar, bogat în roadele toamnei, fructe, grâne și flori, a fost o mărturie vizibilă a bunătății lui Dumnezeu, Cel care ne poartă de grijă în fiecare clipă.

Cântările de laudă, înălțate din toată inima de către cor și de întreaga adunare, au adus slavă Numelui Domnului Isus. Glasurile unite ale bisericii au răsunat cu putere: *„Căci mare este Domnul și foarte vrednic de laudă”* (Psalmul 96:4). În mijlocul laudelor, inimile s-au deschis spre Cuvânt, iar lacrimile de bucurie au mărturisit despre lucrarea Duhului Sfânt printre noi.

Mărturia celor trei suflete

Momentul central al slujbei a fost botezul nou-testamentar, în care trei persoane, cercetate de Dumnezeu, au ales să-L mărturisească pe Domnul Isus ca Mântuitor personal. Cu emoție și hotărâre, au mărturisit credința lor în fața bisericii, declarând că au fost răscumpărate prin sângele Domnului Isus Hristos și că doresc să-I urmeze toată viața.

În timp ce apa botezului se mișca lin, fiecare mărturie a devenit un ecou al iubirii divine și al puterii mântuitoare. Fiecare coborâre în apă a fost însoțită de lacrimi de recunoștință și de aplauze tăcute în inimile celor prezenți, știind că cerul se bucură pentru fiecare suflet care se întoarce la Domnul. A fost un timp al mărturiei vii, o dovadă că Dumnezeu încă lucrează, încă mântuiește și încă ridică oameni din întuneric la lumină.

Sărbătoarea mulțumirii

După momentele de botez, biserica a continuat închinarea cu o sărbătoare plină de recunoștință – *Sărbătoarea Mulțumirii*. Copilașii bisericii, cu inimile lor curate și glasurile pline de sinceritate, au pregătit un frumos poem prin care au arătat dragostea și mulțumirea lor față de Dumnezeu. Prin versuri simple, dar adânci, au amintit că nu toți copiii din lume se bucură de binecuvântările pe care noi le avem.

Unii copii suferă de foame, alții trăiesc cu dizabilități, unii sunt despărțiți de părinți, iar alții chiar sunt în temniță pentru credința lor în Domnul Isus. Unii nu au vedere, alții nu pot vorbi sau merge. Dar fiecare vers al acelui poem a fost o rugăciune de recunoștință și o chemare la compasiune. În tăcerea adunării, Dumnezeu a lucrat în inimile noastre, învățându-ne să fim recunoscători și sensibili față de nevoile celor din jur.

Această parte a serviciului ne-a reamintit cuvintele Apostolului Pavel: *„Mulțumiți lui Dumnezeu pentru toate lucrurile, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi”* (1 Tesaloniceni 5:18). Recunoștința nu este doar o expresie de moment, ci o atitudine continuă a inimii care cunoaște că tot ceea ce avem vine din mâna Domnului.

Cuvântul Domnului – hrană pentru suflet

După momentele de laudă și mărturisire, Cuvântul lui Dumnezeu ne-a fost adus de fratele păstor **Petrică Găină**, venit din Banat. Mesajul său, plin de putere și ungere, a fost un îndemn la statornicie în credință și la o viață de mulțumire. Păstorul ne-a amintit că mântuirea este darul suprem, iar botezul este dovada publică a acestei lucrări interioare.

El a subliniat importanța rămânerii aproape de Domnul, chiar și atunci când încercările vin. Cu o voce caldă și cu o inimă plină de dragoste pentru lucrarea Evangheliei, fratele Petrică Găină a chemat biserica să rămână unită în rugăciune, în slujire și în dragoste. A fost un mesaj care a pătruns adânc în inimile celor prezenți, aducând mângâiere, curaj și întărire pentru umblarea de zi cu zi.

În lumina Scripturii, am fost provocați să ne reamintim că „Cel ce a început în noi această bună lucrare o va duce la bun sfârșit” (Filipeni 1:6). Dumnezeu este credincios și lucrarea Lui în viețile noastre nu se oprește niciodată.

Părtășia frățească – bucurie deplină

După încheierea serviciului divin, biserica s-a coborât la subsolul casei de rugăciune, unde părtășia a continuat într-o atmosferă de dragoste și unitate. În jurul meselor pregătite cu grijă și generozitate, frați și surori, tineri și vârstnici, s-au bucurat împreună de gustarea pregătită, dar mai ales de bucuria unei familii duhovnicești unite în Hristos.

A fost un timp de împărtășire a experiențelor, de cântare, de zâmbete și de încurajare. S-a simțit prezența Duhului Sfânt nu doar în timpul slujbei, ci și în aceste momente simple, în care inimile s-au legat mai strâns unele de altele. Astfel de părtășii întăresc trupul lui Hristos și aduc rod duhovnicesc, pentru că *„unde este unire, acolo este binecuvântarea Domnului”* (Psalmul 133:3).